,, M- or troieni cu drag
Aduceri - aminte ..."
M. Eminescu
15 iunie 2013 dezvelirea bustului lui M. Eminescu în centrul raional Hliboca ( Ucraina ).
,, Iar timpul curge - n urma mea ..."
M. Eminescu

,, N - OI UITA , VREODATĂ , DULCE BUCOVINĂ ..."
M. Eminescu

Lângă teiul sfânt al poeziei eminesciene

La încheierea secolului al XX-lea, exact cu 23 de ani în urmă, Cernăuțiul s-a văzut cu un monument al Poetului național al românilor, Mihai Eminescu, cel care a pornit spre culmile poeziei universale cu „lăcrimioare” vărsate la mormântul dascălului său iubit, Aron Pumnul. Au fost discuții aprinse în privința alegerii locului pentru statuia adolescentului Mihăiță Eminovici (care încă nu primise numele său literar Eminescu), turnată în bronz de sculptorul bucovinean, Dumitru Gorșcovschi. Însă, localizarea monumentului a fost decisă printr-un vot… „al unui tei”. Un tei secular, ce „cu florile pân-în pământ”, îi întâmpină pe toți admiratorii poeziei eminesciene, venind la mijloc de Cireșar să depună flori vii cu ocazia ordinarei aniversări a trecerii în eternitate a Poetului care a numit aceste meleaguri „dulcea Bucovină”. Or, e de neînchipuit monumentul lui Mihai Eminescu, care să nu aibă lângă el „teiul vechi și sfânt”, cum numește poetul acest copac, ce sorbe nu numai lumină, ci eternitate și putere.

Chiar și natura a dorit ca acest mare cântăreț al ei să aibă un monument viu – un tei secular. Este vorba de renumitul „Tei al lui Eminescu” din Grădina Copou din Iași – unul dintre cei mai importanţi arbori-monument de pe teritoriul României. Se consideră că Teiul lui Eminescu ar fi fost remarcat de însuşi Gheorghe Asachi, în timpul desenării planurilor pentru Grădina Copou. La umbra acestui tei, ieşenii îl întâlneau frecvent pe marele nostru poet Mihai Eminescu, fie alături de Veronica Micle, fie alături de bunul său prieten, Ion Creangă. După plecarea lui la Bucureşti, ieşenii au botezat acest arbore „Teiul lui Eminescu“. În faţa teiului se află un bust de bronz al lui Mihai Eminescu, opera sculptorului Ion Mateescu.

Menținerea acestui copac-monument, sfânt pentru orice suflare românească, cere eforturi mari și iscusință a oamenilor de știință. Străduința botaniștilor a fost încununată de însăși minunea naturii. Cu treizeci de ani în urmă, când unele ramuri ale bătrânului tei au început să dea semn de moarte, specialiștii, cu risc mare, au încercat să salveze teiul. Au fost scoase centurile de siguranță care îl strangulau, a fost spartă cu dalta plomba de ciment, grea de peste 200 de kilograme și minunea minunilor: trunchiul copacului era gol. În schimb, de sus, din crengi, coborau rădăcini adventive. Așa ceva n-a văzut nimeni, niciodată. De la o înălțime de peste doi metri, ramurile și-au creat propriile rădăcini care au trecut prin trupul îmbătrânit și le-au înlocuit pe cele vechi. Un asemenea exemplu nu cunoaște știința botanicii.

Mărețul tei al lui Eminescu are o vârstă de cinci secole și jumătate și este vizitat în fiecare an de mii de turiști. Curiozitatea lor e la fel de mare ca și cea față de cuvântul artistic-nepereche al genialului nostru poet.

134 de ANI de NEMURIRE
S- a stins ,,Domnul acestei Țări ", M.Eminescu , Luceafărul ...mistuit de dor...
Viața lui Eminescu am putea-o rezuma la o simplă formulă:
- S-a născut în Zodia Capricornului - 15 ianuarie 1850.
- A scris în zodia Luceafărului.
- 1889. A murit în floarea teiului - 15 iunie
-S-a întâmplat aceasta la ora trei, în sanatoriul doctorului Țuțu din strada Plantelor, Bucureşti şi a fost înmormântat la umbra unui tei din Cimitirul Belu, satisfăcându-i-se ultima dorință:
Reverse dulci scântei
Atotştiutoarea
Deasupra-mi crengi de tei
Să-şi scuture floarea
Nemai fiind pribeag,
De atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.

Eminescu - nume sfânt de luceferi pe pământ. Eminescu - om duios, mai frumos ca Făt-Frumos.

All news

Comments:

Only authorized users can leave comments.