Adio,drag ABECEDAR!

Conform tradiției,elevii din clasa a 1-a(diriginta clasei doamna Stela Turchevici și doamna Ana Bezusco) au urcat pe prima treaptă a cu- nostintelor,in prezența tuturor,demonstrând cat de folos le -a fost aceasta prima carte,această cheie de la ușa cunoștințelor.Fiecare elev s-a afirmat în felul său,a tins sa demonstreze că el e capabil să facă ceva bun.Au dat dovada de însușirea perfecta a materialului primei cărți din programa scolara.Calatorind prin alfabetul românesc,ne-au convins pe toți la sărbătoare că grai mai dulce că cel matern nu este și urmează să-l iubim,să-l păstrăm,sa-l dezvoltzm, lasandu-l moștenire urmașilor.

PE CĂRĂRILE LITERARE ALE SATULUI NATAL
Există legături subtile care țin omul aproape de locul unde s-a născut, există acea chemare a pământului care prinde sufletele în strânsori nevăzute de dor fără leac.
Pentru fiecare obârșia este raportată la un anume spațiu , limitat cu steble de busuioc , cu fir de ape , cu coamele înălțimilor și tot ce cuprinde acest perimetru este spațiu sacru al înrădăcinaților aici .
Fiecare fiinţă are un început , o istorie, o legendă, un dor care aruncă asupra prezentului şi viitorului o lumină curată şi misterioasă. În inimile noastre se înrădăcinează dorul de locul naşterii, de libertate, de copilărie şi de tradiții. Anume satul, în sinea lui, le poartă pe toate acestea în vechea cartofilie pe care sunt scrise nişte amintiri cu cerneală. Chiar dacă suntem departe de meleagurile pe care ne-am născut, lăsăm sufletul să respire aerul curat al locului copilăriei, iar gândul să trăiască momente duioase din tinerețe. Prin acest decor spiritual satul se distinge, iar de sărbători se renaşte prin tradițiile de odinioară, legate toate de costumul popular, sacru. Anume satul l-a prezentat pe om cu înţelepciunea cea simplă. lar amintirea este cea mai mare sărbătoare a sufletului, e bucuria care leagă om de om, dându-i speranță, vise şi credinţă, precum şi gândul veşnic la revenire pe pământul său. Când vorbim despre obiceiurile săteşti, gândul se duce cu ele în veşnicie şi infinit, acolo unde le este locul, iar sufletul întinereşte.
O legătură indisolubilă a existat mereu între poetul și profesorul școlar Ioan Bilețchi Albescu ( 1881 - 1962) și comuna sa natala Oprișeni. Deseori , peste ani , îşi amintea de zilele de sărbători în casa părintească şi imaginea satului. În tinerețea lui aici domnea simplețea, calmul, răbdarea şi mândria portului popular, când sătenii pășeau cu smerenie spre biserică și cu grație la joc.
De asemenea a iubit satul natal , pe care l- a înveșnicit în importante și solide monografii ziaristul , istoricul , folcloristul , bravul oprișănean
D. Covalciuc ( 1947 - 2017 ).
Aceste două mari personalități oprișănene au fost prezentate astăzi la muzeul ,, Maximilian Hacman " făcând parte din proiectul ,, Pe cărările literare ale satului natal " la care au participat elevi din clasele a 7-a , a 8-a și a 10 - a sub îndrumarea domnului director Nicolae Bodnariuc și a profesoarelor de limbă și literatură .
Asemenea activități educă la elevi simțul frumosului , dragostea față de literatură și mândria de a fi oprișănean.